sâmbătă, 18 noiembrie 2017

Amin!

Știți pozele alea de circulau pe net în care abia încăpea autobuzul burdușit cu indieni navetiști? Probabil că mulți le știți... În fine, ne hlizeam la ele, că ia uite, bă, la ăia... E, uneori mă întreb cum dracu' se face că din tramvaiul ticsit cu sardele coboară un ins, și se suie cinci în locul lui. Cum de încap? Cu forța... Era retorică, da' îmi place mie să am ultimul cuvânt. Ieri, într-o înghesuială d-asta de nu puteam nici să respir, cineva putea să dea din coate. Mă, cum naiba? Și dă o dată, de doua ori, de trei, nu se oprește. O fi nefrolog, că parcă să zic că-mi dădea la rinichi, că-mi zdrăngăneau toate perlele. Fac un efort si mă sucesc cu-o vorbă de duh pe țeavă, da' nu mi-a ieșit decât "amin" după ce și-a făcut ăla a noua cruce. Evlavios, n-am ce zice, decât pupa-ți-as, ție, tălpile, doamne, bine că nu i-a trăznit prin cap să facă mătănii!

Un comentariu:

Nu voi publica niciodata insulte, obscenitati, comentarii scelerate.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...